Adenom hipofizar și dureri articulare

LinkedIn Adenomul hipofizar — ce este, simptome, tratament Adenomul hipofizar este o tumoră benignă care se dezvoltă din celulele hipofizare, fiind cel mai comun tip de tumoră a regiunii selare și supraselare.

Gemoterapie - Glanda tiroida - Dr. Monica Spinu

Incidența adenomului hipofizar este de 94 de cazuri la Hipofiza — localizare, structură și funcții Glanda endocrină hipofizatiroida, paratiroidele, suprarenalele, pancreasul endocrin și gonadele — testiculul şi ovarul este un organ care fabrică unul sau mai multe produse de secreţie, pe care le eliberează direct în sânge. Sistemul endocrin reglează reproducerea, creşterea şi dezvoltarea, homeostazia organismului, producţia, depozitarea şi utilizarea energiei prin intermediul unor substanţe hormoni eliberate din organe specializate glande endocrine.

Ca și poziţie, această glandă este adenom hipofizar și dureri articulare inferior faţă de hipotalamus de care este legată prin tija pituitarăavând rapoarte anatomice: superior cu chiasma opticăanterior cu fosele nazale şi sinusul sfenoidalposterior cu lama patrulateră şi lateral cu sinusurile cavernoase. Lobul anterior conţine celule somatotrope, lactotrope, tireotrope, corticotrope şi gonadotrope, responsabile pentru secreţia de: GH somatotrop sau hormonul de creșterePRL prolactinaTSH tireotropACTH adrenocorticotropFSH hormonul foliculostimulant şi LH hormonul luteinizantiar lobul posterior reprezintă locul de stocare al celor doi hormoni secretaţi de hipotalamus, vasopresina şi oxitocina.

Lobul intermediar este alcătuit dintr-o lamă fină epitelială, care este aderentă la hipofiza posterioară. Hormonul melanocitostimulator este singurul hormon secretat de lobul intermediar hipofizar.

Cuvinte cheie de căutare

Tija pituitară reprezintă un element morfo — funcţional extrem de important, asigurând legătura vasculo-nervoasă între hipotalamus şi hipofiză, implicit transportul neurohormonilor hipotalamici către hipofiză. Neurohormonii hipotalamici pot fi împărţiţi în două categorii: cu rol de reglare stimulare sau inhibare a hormonilor din adenohipofiză cum ar fi: GH-RH growth hormone releasing hormoneCRH corticotropin-releasing hormoneGN-RH gonadotropin releasing hormoneTRH thyrotropin releasing hormone şi cei care ajung în scop de depozitare în lobul posteriorcum ar fi: vasopresina şi oxitocina.

Ierarhizarea sistemului endocrin și legătura cu hipotalamusul Efectele hormonilor hipofizari în organism Hipofiza anterioară sau adenohipofiza GH somatotrop sau hormonul de creștere stimulează anabolismul proteic, prin accelerarea intrării aminoacizilor în celule și activarea încorporării lor în proteine, cu efect asupra creșterii oaselor, mușchilor și viscerelor; stimulează lipoliza mobilizarea acizilor grași din depozitele lipidice care duce la creșterea lipemiei creșterea concentrației de acizi grași din sânge ; stimulează oxidarea lipidelor — cetogeneza sinteza corpilor cetonici furnizând energia necesară sintezei proteinelor; stimulează glicogenoliza hepatică descărcările de glucoză din ficat ; scade consumul tisular de glucoză — are efect hiperglicemiant ducând la creșterea glicemiei nivelul concentrației de glucoză din sânge ; determină o retenție de compuși ai Ca calciuNa sodiuK potasiuP fosfor și N azot.

TSH tireotrop stimulează creșterea, dezvoltarea și secreția de hormoni ai tiroidei; ACTH adrenocorticotrop stimulează creșterea, dezvoltarea și secreția de hormoni ai glandelor corticosuprarenale; LH hormonul luteinizant la femei — determină ovulația și apariția corpului galben de sarcină; la bărbați — determină stimularea secreției de hormoni androgeni.

FSH hormonul foliculostimulant ·       la femei — determină adenom hipofizar și dureri articulare și secreția de hormoni estrogeni; ·       la bărbați — determină dezvoltarea tubilor seminiferi ai testiculelor — spermatogeneza.

PRL prolactina declanșează și întreține secreția lactată; stimulează apariția corpului galben de sarcină.

Oxitocina determină contracția celulelor mioepiteliale din pereții canalelor galactofore ducând la ejecția laptelui matern; stimulează contracția musculaturii netede a uterului gravid ducând la expulzia fetală.

Cum apare adenomul hipofizar?

Meniu cont utilizator

Adenoamele hipofizare se dezvoltă din unul dintre cele cinci tipuri de celule adenohipofizare, iar manifestările clinice și biochimice depind de tipul de celulă din care derivă. Morfologic, aceste tumori se pot dezvolta dintr-un singur tip celular polisecretant sau o singură tumoră poate fi alcătuită din celule cu funcții diferite. Tumorile secretante sunt caracterizate printr-o secreție hormonală autonomă, care răspunde slab la stimulii inhibitori fiziologici.

Aproape toate adenoamele hipofizare au origine monoclonală. Care sunt tipurile de adenom hipofizar?

1. Teste utile în cazul adenoamelor hipofizare însoțite de hiposecreție homonală: testul de stimulare cu hormon somatotrop sau cu IGF1 factorul de creștere insulin-like1 - în cazul adenoamelor hipofizare cu deficit de hormon de creștere valorile somatotropului sunt scăzute; testul de stimulare cu hormon adenocorticotrop și determinarea cortizolului seric dimineața pe nemâncate - în cazul adenoamelor hipofizare cu deficit de hormon adenocorticotrop, valorile cortizolului sunt scăzute; determinarea nivelului de testosteron, cu valori scăzute în cazul bărbaților cu adenom hipofizar însoțit de hiposecreție de gonadotrofine; determinarea hormonului tireotrop și a tiroxinei totale T4ale căror valori sunt scăzute la bolnavii cu adenom hipofizar cu deficit de hormon tireotrop.
2. Tratament comun pentru vârstnici
3. Balsam cremă pentru colectarea articulațiilor 4
4. Adenom hipofizar dureri articulare Adenom hipofizar dureri articulare
5. Ce este adenomul hipofizar şi cum îl tratăm? - medpark
6. Adenomul hipofizar
7. Adenom hipofizar: simptome, cauze, tratament, prevenţie - CSID: Ce se întâmplă Doctore?
8. Cuprinde trei tipuri de manifestări: Manifestări neurologice; Manifestări neuro-radiologice.

Astfel, se descriu: adenoame secretante, cu expresie clinică diferită, simptomele exprimând secreţia crescută a hormonului în cauză. După mărimea tumorală, care este variabilă, adenoamele hipofizare se impart în: microadenoame — când diametrul este sub 10 mm; macroadenoame — cu diametrul mai mare de 10 mm și cu extensie variabilă a tumorii.

Adenoamele hipofizare de gradul 0 sau microadenoamele, sunt leziuni intrahipofizare care măsoară sub 1 cm diametru. Aceste leziuni pot fi detectate prin metode sofisticate neuroradiologice, nu deformează şaua turcească şi deci nu pot fi determinate prin radiografie selară simplă. Gradul I este acordat microadenoamelor care prezintă modificări minime sau focale ale şeii turceşti.

Tumori hipofizare

Gradul II este acordat tumorilor ce depăşesc 1 cm, cu mărirea globală a şeii, fără extensie supraselară sau cu extensie supraselară adenom hipofizar și dureri articulare paraselară, dar fără invazia osului. Conturul selar se poate urmări pe toată lungimea şeii turceşti, ceea ce permite încadrarea în stadiul de tumoră neinvazivă radiologic. Gradul III este acordat tumorilor cu invazie osoasă localizată.

Gradul IV încadrează tumorile invazive mari, care distrug structura extraselare, cu invazie osoasă difuză, a sinusurilor cavernoase sau a hipotalamusului. Cea mai adenom hipofizar și dureri articulare clasificare anatomo — patologică după OMS, recunoaște următoarele tipuri de adenoame hipofizare: I. Adenoame lactotrope adenom secretant de PRL adenom inflamația țesuturilor articulației cotului și dureri articulare granulat; adenom secretant de PRL dens granulat; adenom acidofil cu celule stem.

Adenoame plurihormonale adenom plurihormonal cu colorare imunohistochimică neclasificată altundeva. Care este tabloul clinic al adenoamelor hipofizare? Adenoamele hipofizare determină un adenom hipofizar și dureri articulare clinic variat, prezentând sindromul tumoral este determinat de dezvoltarea locală, regională şi depinde de mărimea tumoralăcât și simptomele specifice adenoamelor secretante care sunt determinate de tipul de secreţie, fiind obiectivate prin dozări hormonale.

Sindromul tumoral include următoarele: scăderea acuităţii vizuale, ce poate ajunge la cecitate; modificări la nivelul fundului de ochi: paloare, stază papilară, atrofie de nerv optic; alterarea câmpului vizual prin compresiune pe chiasma optică; compresiunea ventricolului III cu hipertensiune adenom hipofizar și dureri articulare hidrocefalie; expansiunea laterală spre sinusul cavernos cu paralizie de nervi cranieni III — nervul oculomotor, IV — nervul trohelar, V — nervul trigemen ; expansiunea spre sinusul sfenoidal ce determină senzaţie de obstrucţie nazală şi risc de rinoree cu LCR rinolicvoree şi de meningită; semne de insuficienţă hipofizară parţială sau totală: insuficienţă de FSH şi LH: hipogonadism amenoree la femei, impotenţă la bărbaţi, infertilitate, nedezvoltare pubertară la copil ; insuficienţă de TSH: hipotiroidism; insuficienţă de ACTH: hipocorticism astenie, hipotensiune arterială ; insuficienţă de STH cu expresie clinică în special la copil: nanism.

Ce investigații se fac în adenoamele hipofizare? CT tomografia computerizată. RMN rezonanţa magnetică nucleară — este precisă pentru microadenoame inclusive, de 3 mm diametru şi pentru extensia macroadenoamelor.

Care este tratamentul în adenoamele hipofizare? Tratamentul adenoamelor hipofizare poate fi: chirurgical, iradiant sau medicamentos.

Adenom hipofizar: definiţie

Obiectivele generale ale tratamentului sunt: reducerea dimensiunilor sau înlăturarea completă a adenomului hipofizar; corectarea hipersecreției hormonale, în cazul adenoamelor secretante; păstrarea unei secreții normale a hormonilor tropi hipofizari sau substituirea deficitului acestor hormoni, dacă este cazul. Tratamentul adenoamelor hipofizare se face strict individualizat, în funcție de dimensiuni și de tipul adenom hipofizar și dureri articulare hormonale.

Adenomul secretant de Prolactină Prolactinomul Prolactinoamele sunt adenoame hipofizare, în majoritate benigne, care produc şi secretă prolactina PRL în cantităţi variabile. Prolactinomul poate aparea sporadic sau asociat cu alte tumori localizate la nivelul paratiroidelor, pancreasului endocrin, hipofizei, în cadrul sindromului de neoplazie multiplă tip I MEN I. Prolactinoamele maligne sunt extrem de rare şi se caracterizează prin diseminare în afara sistemului nervos central şi rezistenţa la tratamentul cu agonişti dopaminergici.

Prevalența prolactinoamelor clinic manifeste variază de la 6 — 10 până la 50 de cazuri la Apar rar în copilarie sau în timpul adolescenței, adenom hipofizar și dureri articulare prevalenței înregistrându-se în populația feminină cu vârsta cuprinsă între 25 și 35 de ani.

Care este tabloul clinic la pacientul cu prolactinom? Cum investigăm un pacient cu adenom secretant de prolactină? CT de craniu cu substanţă de constrast este indicată atunci cand examenul RMN este contraindicat sau indisponibil.

Ce este adenomul hipofizar şi cum îl tratăm?

Cu cine facem diagnosticul diferențial pentru prolactinom? Care sunt complicațiile adenomului secretant de prolactină? În absenţa tratamentului, pot apărea următoarele complicaţii: complicaţii cauzate de tumoră macroprolactinom : insuficienţa hipofizară, sindromul de compresiune opto — chiasmatic; complicaţii cauzate de excesul prolactinei serice: infertilitatea, osteoporoza, etc.

Care este tratamentul la pacienții cu prolactinom? Opțiunile terepeutice în adenomul secretant de prolactină sunt: tratamentul medicamentos, radioterapia și chirurgia. Obiective tratamentului sunt: distrucţia tumorală şi normalizarea prolactinei serice; conservarea funcţiei adenohipofizare; ameliorarea sindromului tumoral hipofizar, inclusiv a defectelor de câmp vizual.

Bromocriptina se recomandă în doze de 7,5 — 40 mg pe zi; efectele secundare al acestei terapii sunt reprezentate de hipotensiunea arterială îndeosebi la prima administraregreaţă vărsături, dureri abdominale, cefalee, senzaţia de nas înfundat, rinoree, exacerbarea unei psihoze preexistente, disfuncţie hepatică, aritmii cardiace.

Cabergolina se recomandă în doze 1,5 — 7 mg pe săptămână; majoritatea pacienţilor răspund la doze de 1,5 — 2 mg pe săptămână; în cazurile rezistente la dozele uzuale se recomandă creşterea progresivă a dozelor, până la 7 mg pe săptămână. Efectele adverse sunt rare, constând în greaţă, hipotensiunea arterială, depresie sau exacerbarea unei psihoze preexistente, rinoree, disfuncţie hepatică, aritmii cardiace, valvulopatii tricuspidiene.

În cazul pacienţilor cu afecţiuni psihiatrice sau în hiperprolactinemia indusă de medicamente psihoactive, terapia cu agonişti dopaminergici va fi instituită doar după evaluare psihiatrică.

Adenomul hipofizar

Absenţa modificării nivelelor de prolactină, precum şi absenţa reducerii volumului tumoral, sugerează rezistenţa la tratament. Normalizarea adenom hipofizar și dureri articulare de PRL, fără modificarea dimensiunilor tumorale, sau reducerea nesemnificativă a volumului tumoral poate sugera rezistenţa parţială sau un alt tip de adenom hipofizar şi nu un prolactinom. Evaluarea eficienţei agoniştilor dopaminergici: la trei luni, ulterior la fiecare șase luni.

Tratamentul medicamentos corectează semnele clinice induse de hiperprolactinemie şi restaurează fertilitatea. În macroprolactinoamele mari, ce induc fenomane de compresiune pe structurile învecinate, Bromocriptina se recomandă preoperator pentru scăderea volumului tumoral şi reducerea lui în cadrul unor limite care să permită extirparea. Bromocriptina se recomandă şi postoperator pentru normalizarea nivelelor serice ale prolactinei care rămân crescute după operaţie.

Intervențiile neurochirurgicale prin craniotomie transfrontală sunt utilizate rar, doar în cazul unor macroadenoame mari, cu extensie supraselară importantă. Rata de recidivă postoperatorie este mare și din acest motiv tratamentul chirurgical se indică rar, în cazurile rezistente la tratamentul medicamentos sau în cazul macroadenoamelor mari, cu fenomene de compresiune pestructurile învecinate.

Tumorile hipofizare

Abordul trans — sfenoidal folosit într-un adenom hipofizar secretant 3 Radioterapia hipofizară În cazurile de adenoame agresive sau recidivante se poate recurge la radioterapie. Radioterapia supravoltată stereotaxică, cyberknife, gammaknife este rezervată prolactinoamelor rezistente la terapia medicamentoasă, pacienților care nu sunt vindecați chirurgical sau celor cu prolactinoame maligne.

Criteriile de eficienţă terapeutică sunt: clinice: — restabilirea funcţiei gonadice; ameliorarea sau dispariţia cefaleei şi a sindromului opto — chiasmatic.

Radioterapie hipofizară prin gammaknife Rezistenţa la tratament: absenţa răspunsului sau creşterea prolactinei serice sau a volumului tumoral, cu agravarea simptomatologiei. Care este prognosticul pacienților cu prolactinom? Prognosticul vital imediat este bun, exceptând formele maligne, rare. Prognosticul pe termen lung este bun în microprolactinom; în macroprolactinom depinde de factori ca: persistenţa disfuncţiei gonadice, persistenţa defectelor de câmp vizual, asocierea şi severitatea insuficienţei hipofizare.

Adenomul somatotrop secretant de STH sau GH Adenomul somatotrop produce, în funcţie de momentul apariţiei, aspectul clinic de: acromegalie — la adult; gigantism — la copil. Acromegalia adenomul secretant de GH la adult Acromegalia reunește totalitatea modificărilor somatice și metabolice apărute secundar creșterii secreției hormonului de creștere somatotrop. Prevalenţa acromegaliei este de aproximativ 70 de cazuri la 1.

Anual, apar cum se tratează ortroza genunchiului sau patru cazuri noi de acromegalie la un milion unguent pentru tratamentul entorselor de genunchi locuitori.

Boala este diagnosticată după aproximativ 5 — 10 ani de la apariţia primelor simptome, de obicei mai devreme la femei. Un diagnostic precoce permite o intervenție chirurgicală mai bună, dând şansa unei speranţe de viaţă comparabilă cu adenom hipofizar și dureri articulare generală, şi crescând calitatea vieţii.

Cum apare acromegalia?

Notiuni de anatomie - Hipofiza

Hipersecreţia de hormon de creștere adenom hipofizar și dureri articulare datorează de obicei unui adenom cu origine în celulele somatotrope şi rareori poate fi determinată de leziuni extrahipofizare. Pe lângă aceste adenoame secretate de celulele somatotrope, există şi adenoame mixte mamosomatotrope sau adenoame cu origine în celulele acidofile care secretă şi GH şi prolactină. La adenoamele cu origine în celulele stem acidofile, simptomatologia hiperprolactinemiei hipogonadism şi galactoree este mai evidentă decât semnele acromegaliei.

Pacienții cu sindrom de şa goală pot prezenta hipersecreţie de GH datorată unui mic adenom secretant de GH, situat în adenom hipofizar și dureri articulare periferic de ţesut hipofizar; în unele cazuri putând fi vorba de necroza spontană a unui adenom care avea dimensiuni mari. Rareori, tumorile secretante de GH îşi au originea în resturi de ţesut hipofizar ectopic de la nivelul sinusurilor liniei mediane şi de la nivelul nazofaringelui; au mai fost raportate tumori cu origine în pancreas, ovar, plămân, măduva hematopoetică.