Afectarea cronică a meniscului extern al genunchiului, Ce sunt leziunile la menisc?

Afecțiuni ale genunchiului Anatomia genunchiului Pentru a înţelege mai bine cum apar diversele leziuni în interiorul genunchiului, este bine să deprindem câteva noţiuni de anatomie. Articulaţia genunchiului conţine oase, ligamente, tendoane, muşchi, nervi şi vase de sânge. Este formată din extremitatea inferioară a femurului osul coapseiextremitatea superioară a tibiei osul mare al gambeiiar anterior se află un os mobil, palpabil — rotula sau patela.

Articulaţia genunchiului este de tip sinovial, adică este îmbrăcată de o capsulă ligamentară care produce lichid sinovial, cu rol de lubrifiant.

• Totul despre Bursita Genunchiului: cauze, simptome, tratament
• Mihai Râşcu Profesia: medic primar ortopedie traumatologie.
• Interventia se efectueaza prin cu ajutorul procedurii de artroscopie a genunchiului, metoda chirurgicala moderna si minim-invaziva ce consta in efectuarea unor mici incizii intra-articulare si inlocuirea ligamentelor rupte fie cu grefe proprii, fie cu grefe artificiale sau preluate de la banca de tesuturi.
• Producător de complex de glucosamină condroitină
• Durerea de genunchi — posibile afectiuni si metode recomandate de tratament Afectarea meniscului cronic la articulația genunchiului stâng Cand apare o ruptura de menisc, este posibil sa auziti un sunet in jurul articulatiei genunchiului.
• Cauze amorteala palma stanga
• Unguent atletic pentru genunchi

Suprafeţele osoase care privesc articulaţia sunt tapetate de cartilajul articular. Acesta are rolul de a absorbi şocuri atunci când două oase vin în contact, având suprafaţa netedă, lucioasă, de consistenţă elastică, astfel încât contactul să fie cât mai atraumatic. Ligamentele sunt benzi dure de ţesut care leagă oasele afectarea cronică a meniscului extern al genunchiului ele.

În interiorul articulaţiei se găsesc două ligamente încrucişate: ligamentul încrucişat anterior LIA şi ligamentul încrucişat posterior LIP. Ligamentele colaterale au ca rol stabilizarea genunchiului în afectarea cronică a meniscului extern al genunchiului frontal stânga-dreaptaiar cele colaterale în plan anteroposterior împiedică genunchiul să fugă în faţă sau în spate. Pe suprafaţa tibiei sunt aşezate două inele fibroase denumite meniscuri. Meniscul intern se mai numeşte şi medial, iar cel extern — lateral.

Tipuri de afecțiuni Artroza genunchiului Artroza genunchiului gonartroza este o afecţiune cronică degenerativă a articulaţiilor.

În mare parte, există 3 situaţii frecvente în care artroza poate apărea: Osteoartrita de genunchi OA : este forma cea mai frecventă, fiind un proces degenerativ lent de distrucţie a cartilajului articular.

Afectează frecvent adulţii de vârstă mijlocie şi bătrânii. Artrita reumatoidă AR : este o artrită afectarea cronică a meniscului extern al genunchiului, poate apărea la orice vârstă şi afectarea este comună la ambii genunchi.

Artroza post-traumatică: apare în timp ani de zile după fracturi, leziuni ligamentare sau meniscale, care au fost fie ignorate sau neglijate de pacient, fie tratate necorespunzător. Simptome Durerea asociată artrozei apare gradual, deşi există şi situaţii în care poate fi bruscă.

Genunchiul devine rigid şi edematiat, ceea ce face ca mobilitatea să fie redusă la îndoire sau îndreptare. Ele se pot agrava, însă în urma activităţilor intense sau după mers prelungit, urcat şi coborât trepte sau la îngenunchiere.

De asemenea, durerile sunt meteorosensibile se agravează cu schimbarea vremii. Tratament conservator non-chirurgical Afectarea cronică a meniscului extern al genunchiului nesteroidiene AINS Sunt folosite uzual în durerile de tip artrozic datorită modului de ai baut condroitina glucozamina este din farmacii eliberate fără reţetă. Sub diverse denumiri comerciale, ele conţin ibuprofen, ketoprofen, dexketoprofen, piroxicam, diclofenac şi au efect antiinflamator şi analgezic care calmează pe o perioadă limitată durerile.

Folosite în mod repetat, unele dezvoltă toleranţă sau pot apărea efecte adverse iritaţii ale mucoasei gastrointestinale. Au ca principal avantaj efectul ţintit asupra procesului antiinflamator, cu minimizarea reacţiilor adverse gastrointestinale.

Din această categorie enumerăm coxibii: Celecoxib, Etoricoxib, Parecoxib. Glucozamina şi Condroitin Sulfatul Sunt considerate suplimente alimentare şi pot avea efect de regenerare cartilaginoasă, însă într-o măsură redusă.

Cele două substanţe se află în mod natural în compoziţia cartilajului nostru articular, însă procesul de încorporare al moleculelor în cartilaj este foarte complex, depinzând de mulţi factori. Efectele pot fi benefice în stadiile incipiente ale bolii. Ca orice medicament, combinaţia nu este scutită de posibile efecte adverse: dureri de cap, dureri de stomac, greaţă, vomă, reacţii cutanate alergice.

De aceea, este preferabil să nu se abuzeze de consumul lor, iar recomandarea să fie dată strict de către medic.

Corticosteroizi Sunt antiinflamatorii puternice care se injectează intraarticular, efectul fiind favorabil în special dacă durerea de genunchi este asociată cu edemul important.

Dacă artroza afectează mecanic genunchiul, infiltraţia cu corticosteroid este inutilă. În general, corticosteroizii nu sunt recomandaţi, deoarece antrenează în timp distrucţia de cartilaj.

E bine să nu se depăşească injecţii pe an. Vascosuplimentarea cu Acid Hialuronic VHA Acidul Hialuronic este un component natural al lichidului sinovial din genunchi lichidul care lubrifiază articulaţia. Tehnica presupune injectarea unor preparate sintetice de acid hialuronic care tind să substituie lichidul articular.

În formele avansate de artroză, acesta se găseşte în volum redus. Efectul VHA este pe termen lung, ducând la remedierea durerilor şi edemului, dar şi la refacerea lichidului sinovial, stimulând producţia proprie de acid hialuronic. În general, atunci când toate metodele conservatoare nu dau răspuns, se recomandă intervenţia chirurgicală.

Trebuie intervenit în stadii cât mai timpurii pentru rezultate favorabile şi complicaţii minime. Tratamentul chirurgical al osteoartritei de genunchi OA Prima opţiune terapeutică în OA genunchiului este cea conservatoare, nechirurgicală. Însă, dacă aceasta este ineficientă în controlul durerii şi îmbunătăţirii funcţiei, se va recurge la tratament chirurgical.

Scopul intervenţiei chirurgicale este remiterea durerii, restaurarea funcţiei genunchiului şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Artroscopia de genunchi Artroscopia este o intervenţie chirurgicală miniinvazivă, cu incizii mai mici de afectarea cronică a meniscului extern al genunchiului cm, prin care putem vizualiza suprafaţa articulară a genunchiului cu ajutorul unui telescop, imaginea fiind transmisă pe un monitor.

Poate apărea o durere articulară crescută acest mod, chirurgul poate evalua extensia şi gravitatea leziunilor din interiorul genunchiului dumneavoastră.

Alin Popescu, medic specialist Medicina sportiva Rezumat Ligamentele colaterale sunt structuri ale genunchiului lezate frecvent. Miere în tratamentul artrozei umărului Artrita dureri articulare artroză este ușor de tratat Articulația pe deget este inflamată decât tratată Sunt in numar de 2 la nivelul fiecarui genunchi si au forma semilunara. Terapia Durerea acută de genunchi Durerea acută de genunchi apare în special din cauza unei forțe externe.

În aceeaşi şedinţă se pot practica diverse tehnici artroscopice, precum meniscectomii şi regularizări de meniscuri, eliminarea resturilor de cartilaj degenerat, ablaţia de corpi liberi intraarticulari, sinovectomii. În artrozele medii spre avansate, se poate astfel remedia simptomatologia genunchiului, ceea ce duce la o amânare a unei eventuale protezări de genunchi. În stadiile avansate artroscopia poate fi inutilă, iar singura soluţie rămâne artroplastia.

Afecțiuni ale genunchiului

Osteotomia Osteotomia poate fi o soluţie dacă defectul articular este unicompartimental într-o singură latură a genunchiului. De obicei, compartimentul medial interiorul genunchiului este cel mai frecvent afectat. Astfel, axa mecanică de sprijin este îndepărtată din zona afectată şi repoziţionată spre centrul genunchiului, unde calitatea cartilajului este mai bună. Osteotomia este o procedură expectativă, se practică în cazuri selecţionate, iar prognosticul în timp este nefavorabil, pacientul ajungând în cele din urmă la proteză.

Artroplastia totală Rămâne procedura de ultimă instanţă, fiind indicată în cazurile avansate ale OA când tratamentul conservativ sau tehnicile chirurgicale enumerate mai sus nu dau rezultat.

Tipuri de implanturi Implanturile sunt realizate din aliaje metalice, materiale ceramice sau plastice, fiind fixate de suprafaţa osoasă cu ajutorul unui ciment acrilic. Implantul potrivit pentru pacient este propus de către medic. Dacă există mai multe variante, acestea vor fi expuse amănunţit pacientului, cu avantajele şi dezavantajele fiecărui tip.

În realitate, genunchiul este mult mai complex, între suprafeţele articulare existând mişcări de rulare şi rotaţie odată cu flexia şi extensia.

Activitatea fizică intensă sau excesul ponderal pot însă afectarea cronică a meniscului extern al genunchiului ducă la uzura insertului sau la decimentarea componentelor metalice, fiind nevoie de o revizie a protezei. Din acest motiv, la pacienţii mai tineri se recomandă o proteză mobilă în care insertul desfăşoară microrotaţii pe platoul tibial, reducându-se astfel uzura sa în timp.

Cuvinte cheie de căutare

Această mobilitate a lui este controlată doar dacă ligamentele genunchiului sunt indemne. Componentele metalice au în compoziţie aliaje de Co-Cr sau titan, insertul este din polietilenă, iar greutatea totală a implantului este în medie de gr.

Criteriul cel mai important este biocompatibilitatea lipsa de respingere a organismului nostru faţă de un corp străin. Conduită postoperatorie, artroplastie Chiar dacă o intervenţie de protezare a genunchiului vă poate reda o viaţă normală, există o serie de interdicţii de care trebuie să ţineţi seama. Dar asta nu înseamnă că o proteză de genunchi vă transformă într-un super-atlet. Nu veţi putea realiza ceea ce nu făceaţi înainte de apariţia artrozei.

Mai mult, dacă aţi practicat regulat activităţi sportive de intensitate înaltă, va trebui să renunţaţi la ele pentru tot restul vieţii. Apare, de obicei, printr-o mişcare bruscă de răsucire a genunchiului în timpul mişcării, mai ales în cadrul activităţilor sportive. De obicei, genunchiul se umflă la câteva ore după traumatism. Toate tipurile de leziuni de menisc se pot trata artroscopic prin excizie parţială se scoate porţiunea afectarea cronică a meniscului extern al genunchiului de menisc sau sutură.

Meniscul se poate rupe de mai multe ori! Simptome Dacă în urma unei traume suferite la genunchi se dezvoltă gradual ore-zile un edem, probabil avem de-a face cu o entorsă sau cu o leziune de menisc. Când nu putem relata un traumatism recent, edemul are alte cauze: artroza boală degenerativă de cartilajguta acumulare de depozite cristaline în articulaţiecondrocaalcinoza depozite de calciu în articulaţie sau infecţie genunchi roşu, dureros la palpare.

În general însă, la ruptura de menisc apare durerea, în special când piciorul este în extensie. Durerea poate să fie moderată şi să nu afecteze considerabil activităţile zilnice ale pacientului.

Durerea severă apare atunci când un fragment de menisc rămâne între femur şi tibie. Tratamentul chirurgical al leziunilor de menisc Meniscectomia Meniscurile sunt frecvent afectate în cursul traumatismelor la nivelul genunchilor. De asemenea, pot suferi modificări degenerative odată cu înaintarea în vârstă, fiind cauză de disconfort articular.

Ambele tipuri de leziuni necesită tratament chirurgical, atunci când durerea persistă.

LEZIUNEA DE MENISC. Cauze și tratament

O leziune netratată la timp duce la distrugerea cartilajului articular, ceea ce înseamnă o agravare a simptomelor. Leziunile meniscale se rezolvă în acelaşi timp operator cu efectuarea artroscopiei. După operaţie, pacientul rămâne internat pe secţie sub supraveghere atentă, pentru a nu exista complicaţii medicale anestezice.

Externarea se face a doua zi, pacientul plecând pe picioarele lui. Meniscectomia este o procedură chirurgicală prin care se scoate o parte din menisc în scopul rezolvării unei leziuni a acestuia.

Decizia este luată în momentul efectuării artroscopiei, în funcţie de diverşi factori: localizarea leziunii, aspect, extensie şi vechime. Aspectele intraoperatorii se corelează cu statusul morfofuncţional al pacientului: vârsta, nivel de activitate şi afecţiuni colaterale. Dacă leziunea de menisc provoacă durere sau edem acumulare de lichidatunci aceasta trebuie înlăturată, iar marginile libere ale meniscului restant regularizate, pentru a reda conturul anatomic nativ al meniscului.

Cauzele leziunilor la menisc

Porţiunile de menisc restante care sunt stabile se păstrează, pentru a preveni astfel apariţia artrozei. De asemenea, localizarea leziunii, cât şi tipul leziunii pot influenţa atitudinea terapeutică. Există şi situaţii particulare în care se poate prezerva meniscul lezat de la excizie, practicându-se o sutură meniscală. Dacă există posibilitatea efectuării unei suturi, veţi fi anunţat înainte de operaţie. Trebuie să reţineţi însă că decizia finală se va lua strict în momentul efectuării artroscopiei, când ortopedul va evalua toate aspectele leziunii, cât şi gradul de calitate al genunchiului dumneavoastră.

Conduită postoperatorie, artroscopie Artroscopia este intervenţia în urma căreia timpul de recuperare este cel mai scurt. Ambele situaţii trebuie diagnosticate şi tratate. Tratament chirurgical Constă în excizie artroscopică. Astfel, se vor scoate bucăţile desprinse de cartilaj prin procedura miniinvazivă - artroscopia.

Tradusă prin durere în porţiunea din faţă a genunchiului mai ales la urcatul şi coborâtul scărilor. Simptome Dacă genunchiul doare când urcăm şi coborâm scări, cel mai probabil avem condromalacie femuropatelară artroză sub rotulă. Durerea matinală, care apare la primii paşi şi se remite în cursul zilei, se asociază frecvent artrozei timpurii. Acest procedeu chirurgical curpinde toaletarea suprafeţelor articulare, afectarea cronică a meniscului extern al genunchiului parţială sau totală, sinovectomia, îndepărtarea osteofitelor marginale etc.

Afectarea meniscului cronic la articulația genunchiului stâng

Rolul său principal este de stabilizator al genunchiului, atât în plan anteroposterior cât şi rotaţional. La traume severe ligamentul este forţat, suferind întinderi până la rupturi parţiale şi complete. Care sunt cauzele rupturii? Majoritatea traumatismelor de genunchi care implică ruptură LIA sunt de natură sportivă, atât la nivel de performanţă cât şi recreaţional. Schimbările rapide de direcţie, pivotarea excesivă, decelerarea bruscă sunt frecvent asociate leziuni de ligament încrucişat.

Șoldul căzut și dureros violenţei traumatismului, pe lângă ruptura de LIA, se pot leza meniscurile, ligamentele colaterale, ligamentul încrucişat posterior sau cartilajul articular. Cu cât leziunea este mai complexă, cu atât recuperarea pacientului este mai dificilă.

Cele mai frecvente activităţi sportive în care ne afectarea cronică a meniscului extern al genunchiului rupe ligamentul anterior sunt fotbal, ski, basket, tenis şi lupte de contact. Când e indicată operaţia? Tratamentul leziunilor este individualizat, în funcţie de vârstă, nivel de activitate, gradul de instabilitate şi prezenţa artrozei. Reconstrucţia chirurgicală nu este o urgenţă. Decizia poate fi temporizată în funcţie de rezultatul tratamentului funcţional şi de recuperarea fizică.

De asemenea, intervenţia chirurgicală trebuie corelată cu statusul fizic al pacientului, nivelul de aflutop în tratamentul articular, locul de muncă şi capacitatea de a face kinetoterapia post-intervenţie. Rezultatul intervenţiei este pozitiv doar dacă pacientul este dispus să facă recuperare intensă în fiecare zi pentru 6 luni.

La pacienţii sedentari refacerea ligamentului nu este o opţiune, deoarece instabilitatea genunchiului apare rar. Mai mult, motivaţia recuperării fizice este absentă, iar rezultatul operaţiei ar fi asemănător cu tratamentul funcţional.

La sportivii de performanţă refacerea ligamentului este obligatorie. Dacă practicaţi însă sport la nivel recreaţional dar constant, cel mai probabil refacerea chirurgicală va fi necesară.

Terapia Durerea acută de genunchi Durerea acută de genunchi apare în special din cauza unei forțe externe. Combinația mișcărilor de îndoire și răsucire este în mod deosebit riscantă, la fel și oprirea bruscă cu forțe puternice de forfecare.

Tratament chirurgical În momentul de faţă există mai multe tehnici de reconstrucţie. Se vor explica pacientului avantajele şi dezavantajele fiecărei tehnici în parte, urmând ca decizia să se ia împreună. Ligamentoplastia — Un ligament care este rupt nu poate fi reparat prin simpla sutură a capetelor, deoarece are în compoziţia sa mii de fibre de colagen, care după leziune se retrag şi se fibrozează.

De aceea, se înlocuieşte în totalitate cu un nou ligament creat din structurile proprii organismului autogrefacare imită proprietăţile native ale LIA, preluându-i funcţia. Există două tehnici prin care prelevăm autogrefa de la pacient vezi mai jos. În afară de autogrefe, se mai pot folosi allogrefe de la cadavru sau ligamente sintetice.

Allogrefele sunt de preferat în cazul leziunilor complexe, multiligamentare ale genunchiului, situaţie în care organismul nostru nu ne poate oferi suficient material. În plus, sunt eliminate complicaţiile la locul donor de unde se recoltează. Ca dezavantaje, deşi allogrefele sunt supuse procedeelor moderne de sterilizare şi procesare, riscul de transmisie a infecţiilor virale HIV, hepatită este posibil într-o rată foarte scăzută. În plus, procesarea complexă modifică structura nativă a tendonului slăbind fibrele din compoziţia sa, ceea ce duce la o laxitate a grefei.

Intervenţia chirurgicală se practică doar artroscopic, afectarea cronică a meniscului extern al genunchiului excepţia momentului recoltării grefei, unde se face o incizie la piele cmcu dimensiunea şi localizarea în funcţie de tipul grefei. Pentru a scurta durata intervenţiei, pregătirea grefei afectarea cronică a meniscului extern al genunchiului realizată de un ajutor, timp în care operatorul principal va pregăti cele două tunele osoase.

Grefa va fi tracţionată pe cele două tunele şi fixată cu materiale biocompatibile. Calitatea fixării este aceeaşi, cele resorbabile având dezavantajul unui cost suplimentar. În timp, începe integrarea biologică a grefei în tunel, după aproximativ săptămâni.

Meniu cont utilizator

Ea este mai rapidă în cazul grefei de tendon rotulian, datorită celor două capete osoase care permit fixarea os pe os. Acesta poate fi un avantaj pentru sportivii de performanţă, unde perioada de recuperare poate fi scurtată şi revenirea pe teren mai rapidă. Principalul dezavantaj constă în durerea la locul donor când ne sprijinim în genunchiul operat care poate fi o problemă dacă pacientul practică o meserie ce presupune sprijin des pe genunchi ex: parchetar, mecanic sau anumite sporturi de performanţă judo, rugby, sprinteri.

În plus, deşi tendonul rotulian se regenerează în timp, prin prelevarea grefei se afectează mecanismul extensor, ceea tratamentul osteoartritei articulațiilor poate îngreuna recuperarea.

În ceea ce priveşte reconstrucţia cu tendoane de ischiogambieri există de asemenea o serie de avantaje şi dezavantaje. Principalul avantaj constă în păstrarea intactă a mecanismului extensor al genunchiului forţa muşchiului cvadriceps, principalul extensor al gambei, este păstrată.