Clasificarea prevalenței bolii articulare. Artrită idiopatică juvenilă

  • Sinovita articulației genunchiului tratament de 1 grad
  • Deteriorarea ligamentului în articulația gleznei
  • Artroza, cea mai frecventă boală reumatică Artroza OA cunoscută şi sub numele de osteoarthritis, osteoarthrosis, sau reumatism degenerativ este o artropatie non-inflamatorie progresivă, invalidantă, caracterizată de degradarea până la dispariţie a cartilajului articular, însoţită de remodelare osoasă marginală de tip osteofite şi scleroză subcondrală.
  • Balsamul comun Uyan Nomo
  • Factorul genetic:[ modificare modificare sursă ] Implicarea genetică în bolile inflamatorii sistemice la copilașa cum este și cazul artritei idiopatice juvenile, a fost demonstrată prin evidențierea diferitelor gene și rolul pe care îl au acestea în stimularea procesului inflamator [24].
  • Я не сомневаюсь, что приду в себя через несколько дней, самое большее через неделю.

Da Notă. Această clasificare şi revizuirile care au urmat Durban, au fost create cu scopul de a asigura omogenitate în boală şi categorii.

Artroza, cea mai frecventă boală reumatică

Clasificarea de artrită nediferenţiată include condiţiile care, din diverse motive, nu corespund criteriilor altor categorii sau care corespund criteriilor a mai mult de o singură categorie. Aceste criterii ale AIJ încă mai necesită validare şi consens şi în cel mai sigur mod vor fi modificate odată cu descoperirea de noi evidenţe în patogenie. De remarcat că această clasificare prezintă un grup de procese inflamatorii ale articulaţiilor pe care le clasifică ca un tot clasificarea prevalenței bolii articulare fără a le diferenţia patogenetic, cu excepţia variantelor descrise mai sus.

În practica medicală diferenţele în clasificare necesită grijă în interpretarea literaturii pentru că termenii Articulațiile degetelor mâinii doare, ACJ şi AIJ sunt utilizaţi incorect de cele mai multe ori de parcă ele ar fi sinonime.

Această dilemă a fost subiectul a mai multor publicaţii. În ultimii ani au apărut date despre mecanismele fine la nivelul molecular, imun, genetic ale proceselor inflamatorii articulare care, probabilîn viitor vor genera modificări ale clasificării şi, ceea ce-i mai important — în tratamentul AIJ. Pentru elaborarea acestor criterii va fi nevoie de o îmbinare a eforturilor clinicienilor, imunologilor, geneticienilor şi reprezentanţilor altor specialităţi medicale Semnele de afectare articulară sunt comune diferitor forme de ACJ.

Sindromul articular adesea este asociat cu diverse grade de manifestări extraarticulare şi paraclinice. În funcţie de aceste aspecte se evidenţiază diverse forme de ACJ. AIJ pauciarticulară oligoarticulară include afectarea a maximum 4 articulaţii în primele 6 luni de la debutul bolii cu distingerea a două subgrupe: 1 persistentă, în care de-a lungul evoluţiei nu sunt afectate mai mult de 4 articulaţii; 2 extensivă, în care sunt afectate peste 4 articulaţii după 6 luni de la debutul bolii.

În evaluarea iniţială a acestor copii este necesar în diagnosticul diferenţial de exclus istoricul familial pozitiv pentru psoriazis la rudele de gradele I şi II, istoricul familial pozitiv de HLA-B27 la rudele de gradele I şi II, factorul reumatoid pozitiv, artrita sistemică [12]. AIJ pauciarticulară afectează mai frecvent articulaţiile mari genunchii, gleznele, coatele şi şoldurile. Iniţial manifestările clinice sunt de obicei insidioase.

Clasificarea prevalenței bolii articulare circa jumătate din cazuri afectarea este monoarticulară. În aceste cazuri este necesară excluderea artritelor bacteriene. Anterior, până la adoptarea criteriilor de clasificare ILAR din Durban [14] în literatura de specialitate se delimitau 2 variante ale formei oligoarticulare a ACJ în funcţie de vârsta debutului bolii şi sex [6].

Astfel, se deosebea forma oligoarticulară cu debut precoce care mai frecvent afecta fetiţele în primii ani de viaţă. Circa o treime din aceşti copii prezentau în decursul evoluţiei maladiei cointeresare oftalmologică cu dezvoltarea uveitei cronice anterioare [9]. De asemeneacopiii erau pozitivi la factorul antinuclear care releva un risc înalt de apariţie a uveitei. Uveita cronică poate fi primul semn de manifestare a clasificarea prevalenței bolii articulare, dar de regulă apare după luni sau chiar ani de zile de la debutul artritei.

Uveita se manifestă prin dureri oftalmice, fotofobie, lăcrimare, diminuarea acuităţii vizuale, hiperemie conjunctivală, precipitate corneene, congestie şi neovascularizarea irisului [13].

clasificarea prevalenței bolii articulare

Cea mai precoce manifestare clasificarea prevalenței bolii articulare creşterea numărului de celule şi a proteinelor în camera anterioară a ochiului, detectabilă la nivelul polului anterior prin metoda biomicroscopică [3]. Varianta a doua a ACJ pauciarticulare de obicei afectează băieţeii cu vârsta peste 8 ani.

clasificarea prevalenței bolii articulare

Mai fercvent sunt implicate următoarele articulaţii: sacroiliace, coxofemurale, genunchii, clasificarea prevalenței bolii articulare. Este caracteristică inflamarea ligamentelor şi tendoanelor.

În această formă, la fel, se instalează uveita preponderent în varianta acută faţă de cea cronică. AIJ pauciarticulară poate fi ca o primă manifestare a altor forme de artrită, ca de exemplu, spondiloartropatia care prezintă un grup de boli inflamatorii ale coloanei vertebrale, tendoanelor şi ochilor.

La fel, poate fi asociată cu un factor genetic de tip HLA-B27 [2]. În general, se consideră că copiii sub 7 ani cu AIJ pauciarticulară cu AAN pozitivi au un risc major de dezvoltare a uveitei cronice. În aşa cazuri examenul oftalmologic se recomandă de efectuat la fiecare 3 luni pe parcursul a mai multor ani [3]. AIJ poliarticulară se caracterizează prin afectarea a 5 sau mai multe articulaţii în primele 6 luni de la debutul maladiei. Atingerea articulară deseori este simetrică. Mai frecvent sunt afectate fetiţele.

De asemenea, se menţionează implicarea articulaţiilor sectorului cervical al coloanei şi articulaţiile temporomandibulare. În funcţie de gradul de activitate al bolii, pacienţii prezintă redoare matinală de diferită durată. Sinovita poate persista timp îndelungat. AIJ poliarticulară se asociază frecvent cu semne extraarticulare.

Astfel, deseori este prezentă febra de diferit grad; apariţia nodulilor reumatoizi — care ulterior induc disconfort în timpul şederii pe scaun sau portul încălţămintei. Afectarea seroaselor nu este caracteristică sau se manifestă minimal [1]. În conformitate cu clasificaţia ILAR [14], deosebim două subtipuri ale AIJ poliarticulare: cu factor reumatoid pozitiv şi cu factor reumatoid negativ.

Astfel, varianta seropozitivă se va considera în prezenţa: artritei simetrice a articulaţiilor mici ale pumnului şi tălpii, fatigabilităţii, febrei, erupţiilor eritematoase nefixate rash reumatoidnodulilor reumatoizi şi FR pozitiv în minim 3 probe consecutive şi persistenţă cel puţin timp de 1 an. AIJ forma poliarticulară FR negativ are o incidenţă mai înaltă la sexul masculin, cu cointeresare a clasificarea prevalenței bolii articulare mari şi mici, deseori — articulaţia temporomandibulară.

Pentru această formă nu este caracteristică apariţia nodulilor reumatoizi. FR este negativ la două examinări succesive în primele 3 luni de la debut. Pentru AIJ poliarticulară sunt tipice apariţia în cadrul bolii a unor complicaţii. Evoluţia cronică a sinovitei induce modificări severe ale funcţiei articulare: dificultăţi progresive de mobilitate, încetinirea creşterii mandibulei cu consecinţe orodentale, dezvoltarea microretrognatiei şi subnutriţiei.

De asemenea se instalează reducerea diverselor activităţi uzuale: scrisul, pictatul, mersul, etc [4]. Ţinând cont de consecinţele AIJ poliarticulară, tratamentul trebuie început cât mai precoce, cu indicarea medicaţiei de fond, deseori combinat [19]. Poate apărea în orice vârstă cu toate că după unele publicaţii sunt recunoscute două vârfuri ale incidenţei, unul clasificarea prevalenței bolii articulare 6 ani şi altul între ani, existând cazuri în care boala începe la vârsta de 1 an sau chiar la sugari [11].

Artrita sistemică, la fel ca alte boli sistemice, afectează mai multe organe şi sisteme. Această formă poate fi în egală măsură atât la fetiţe cât şi băieţei. Este caracteristcă febra cu o durată de cel puţin 2 săptămâni în asociere cu unul sau mai multe din următoarele semne: rash eritematos nefixat exantem, nepruriginoslimfadenopatie generalizată, hepatomegalie, splenomegalie, serozite.

Serozitele sunt manifestate mai frecvent prin pericardită exsudativă, pleurezie. Sunt descrise şi cazuri de encefalite şi meningite aseptice [4].

Artralgiile şi artrita pot asocia febra. Uneori primele şi singurele semne de artrită sunt prezentate de dureri şi redoare cervicală. Artrita poate lipsi în primele zile sau săptămâni de la debutul febrei.

Totuşi pe termen lung afectarea articulară devine o problemă majoră pentru astfel de copii [18]. Uveitele nu sunt caracteristice pentru AIJ sistemică, cu toate că se recomandă consultaţia oftalmologului o dată pe an [3] şi în această formă. Anemia deseori prezentă este o anemie din bolile inflamatorii cronice.

La fel, poate fi constatată trombocitoza marcată [8]. Evoluţia AIJ sistemice se caracterizează prin pusee imprevizibile cu remisiuni de la câteva luni la câţiva ani. La cca jumătate de copii simptomatologia clinică poate dispărea peste un an de la debutul bolii. De remarcat că infecţiile căilor respiratorii superioare ar putea fi un trigger în apariţia puseelor [15]. Majoritatea copiilor cu AIJ sistemică necesită un tratament de lungă durată luni sau ani având clasificarea prevalenței bolii articulare scop controlul atât a, manifestărilor sistemice cât şi a, artritei.

Clasificarea prevalenței bolii articulare asociată cu entezite sau spondiloartropatiile entezitele-inflamaţia la nivelul inserţiei tendoanelor pe oase include sindromul SEA seronegativ entezopatic artropathiespondilita anchilozantă juvenilă.

Artrită idiopatică juvenilă

Clasificaţia Durban a AIJ nu clasificarea prevalenței bolii articulare în această formă de artrită artritele reactive, inclusiv sindromul Reiter şi artrita din boala inflamatorie cronică a intestinului. Totodată, manifestarea spondiloartropatiilor juvenile la adulţi se încadrează în formele de spondilopatii seronegative [10].

Copiii cu spondiloartropatii juvenile au semne comune manifestate prin: 1 implicarea coloanei vertebrale, îndeosebi a articulaţiilor sacroiliace; 2 afectarea asimetrică a articulaţiilor ; 3 mai frecvent sunt afectate articulaţiile mari: genunchii, gleznele, şoldul în asociere cu dureri iliosacrale; 4 este asociată deseori cu afectarea oculară, manifestată prin uveită anterioară; 5 prezente entezitele; 6 este prezentă expresia HLA B Această formă mai frecvent afectează băieţeii cu vârsta mai mare de 8 ani.

Mulţi copii prezintă dureri spontane sau la presiune la locul de inserţie a tendonului Achile, la nivelul plantar sau la nivelul inserţiei tendoanelor cvadricepsului pe rotulă şi tuberozităţii tibiale. Entitatea cea mai cunoscută este spondilita anchilozantă juvenilă.

În aceste cazuri mai frecvent sunt afectate membrele inferioare decât cele superioare. Afectarea scheletului axial poate iniţial mult timp absenta. Frecvent boala debutează cu artrita articulaţiilor coxofemurale.

De obicei, debutează prin durere localizată în jurul şoldului şi genunchiului. Maladia evoluează cu lungi perioade de remisiuni. Stabilirea diagnosticului cert este importantă din considerentele particularităţilor tratamentului. Deseori AINS sunt eficiente. Corticoterapia locală este preferabilă clasificarea prevalenței bolii articulare sistemice. Prognosticul precoce este în general favorabil.

Pe termen lung pot apărea alterări severe clasificarea prevalenței bolii articulare coloanei vertebrale şi articulaţiilor sacroiliace. Artrita psoriazică prezintă unele dificultăţi în diagnostic. Diagnosticul este facilitat de istoricul familial de psoriazis la părinţi sau fraţi, prezenţa dactilitei inflamaţia unui deget la mână sau piciormodificarea patului unghial onicoliză, unghii punctate [4, 16]. Artrita în cadrul acestei forme de Ceea ce face răni articulațiile de pe umeri este iniţial asimetrică, afectează predominant fetiţele, interesează marile articulaţii.

Poate debuta clasificarea prevalenței bolii articulare afectarea concomitentă a genunchilor şi unei articulaţii interfalangiene izolată de la mână sau picior. La băieţei uneori se poate clasificarea prevalenței bolii articulare prin sacroileită. Cu timpul afectarea devine poliarticulară. Tratamentul acestei forme are unele particularităţi ce ţin de administrarea AINS în doze mari, respectiv este posibilă dezvoltarea ulterioară a toxicităţii medicamentoase.

Poliartrita reumatoidă: medicamente biologice sau inhibitori de JAK kinază?

Corticosteroizii se indică de preferinţă intraarticular. Preparatul de elecţie va fi sulfasalazina care are indicaţii în artritele periferice şi în entezite, în timp ce în formele cu eroziuni, spondilită, sacroileită sau anchiloză eficienţa sulfasalazinei nu va fi sigură.

clasificarea prevalenței bolii articulare

Metotrexatul este eficient în ambele forme: articulară şi cutanată. Ciclosporina rămâne preparatul de rezervă [17]. Alte artrite includ copiii cu artrite cu persistenţă de 6 săptămâni de cauză necunoscută şi care nu corespund criteriilor descrise mai sus sau întrunesc criterii pentru mai multe categorii [10]. Pentru viitor, utilizând metode şi tehnici noi de diagnostic unele forme vor fi definitivate.

  1. Artrită idiopatică juvenilă - Wikipedia
  2. Artroza: tipuri, simptome, cauze, diagnostic, management si tratament | Bioclinica
  3. Мы тоже миновали подобный этап, когда наступил золотой век биологии, и буквально за несколько поколений продолжительность жизни октопауков увеличилась вдвое.
  4. Подождите, - окликнул их офицер, когда Николь с Гарсиа уже собиралась подняться на лестницу.
  5. В-третьих.

În general, stabilirea unor forme de diagnostic de artrite juvenile necesită din partea medicului multă insistenţă şi, uneori, curaj. Guidlines for the management of rheumatoid arthritis. Gene expression in juvenile arthritis and spondyloarthropathy: proangiogenic ELR chemokine genes relate to course of arthritis.

Rheumatology,vol. Ophtalmologic examinations in children with juvenile rheumatoid arthritis. Pediatrics,vol.

clasificarea prevalenței bolii articulare

Juvenile rheumatoid arthritis. In: Textbook of Pediatric Rheumatology, 5 th ed.

Sanders Company, Philadelphia,p. Poliartrita reumatoidă. Ghid de diagnostis şi tratament. Comisia de reumatologie, Bucureşti, Proposal for the development of classification criteria for idiopathic arthritides of childhood. Clinical practice guideline for the management of rheumatoid arthritis.

Madrid: Spanish Society of Rheumatology,12p. Microcytic anemia in juvenile chronic arthritis. Scand J Rheumatol,vol. Juvenile idiopathic arthritis and uveitis: screening and anti-inflamatory therapy.

Informațiiimportante