Artrita secundară a articulațiilor interfalangiene, Osteoartoza deformantă (OA) | Reumatologie, Artrita secundară a articulațiilor interfalangiene

Tot ce trebuie sa stii despre ARTROZA: simptome, cauze, tratament Tratamentul chirurgical Boala artrita secundară a articulațiilor interfalangiene reprezintă un grup de afecțiuni care are ca principală caracteristică dezechilibrarea proceselor de degradare și sinteză la nivelul cartilajului articular și osului subcondral determinând distrugerea cartilajului articular și modificări ale osului subcondral caracteristice bolii artrozice.

Artroza este considerată o boală neinflamatorie a articulațiilor mobile fiind caracterizată prin durere, deformare și mărire de volum a articulației cu limitarea mobilității articulare.

Din punct de vedere patologic apare alterarea biochimică și structurală a artrita secundară a articulațiilor interfalangiene articular cu leziuni distructiv-erozive ale cartilajului și scleroza osului subcondral cu apariția de chisturi osoase și osteofite.

Artroza este cel artrita secundară a articulațiilor interfalangiene frecvent o afecțiune monoarticulară, fiind foarte rar poliarticulară, având o etiologie necunoscută. Apare târziu în cursul vieții și afectează în principal mâinile și articulațiile mari ale membrelor inferioare.

Artrita secundară a articulațiilor interfalangiene

Epidemiologie Este cea mai frecventă suferință articulară a cărei incidență crește cu vârsta. Bărbații și femeile sunt egal afectați sub vârsta de 55 de ani, dar peste vârsta de 55 inflamarea articulațiilor mâinilor ani sunt mai frecvent afectate artrita secundară a articulațiilor interfalangiene, raportul artrita secundară a articulațiilor interfalangiene artrozice femei versus bărbați fiind de 2 la 1. Artozele interfalangiene sunt mai frecvente la femei însă peste 65 de ani coxartroza este mai frecventă la bărbați.

Structura cartilajului articular normal Cartilajul articular are două funcții principale și anume: transmiterea încărcăturii mecanice de la un os la celălalt și amortizarea forțelor și constituie o suprafață netedă de lubrifiere care permite ca oasele să alunece în interiorul articulației și să nu existe forțe de frecare în realizarea mișcării. Artroza: simptome, diagnostic şi tratament Cartilajul este supus în mod normal unui proces lent și continuu de remodelare internă care este rezultatul activității condrocitelor celulele țesutului cartilaginos și al celulelor sinoviale.

Condrocitele normale au o activitate metabolică foarte artrita secundară a articulațiilor interfalangiene și sintetizează colagen, proteoglicani și enzime de catabolism ale cartilajului articular.

Osteoartoza deformantă (OA)

Rezistența cartilajului la întindere este dată de organizarea fibrelor de colagen într-o rețea densă, întinsă de-a lungul țesutului. Moleculele precursoare ale colagenului sau protocolagenul sunt sintetizate și secretate de condrocite, însă sinteza țesutului fibros are loc extracelular.

Proteoglicanii interacționează cu fibrele de colagen determinând rezistența cartilajului artrita secundară a articulațiilor interfalangiene forțele de forfecare și compresiune.

Fibrele de colagen nu au o distribuție întâmplătoare, astfel că în zonele superficiale ale cartilajului sunt dispuse în fascicule groase paralele cu artrita secundară a articulațiilor interfalangiene acestuia servind ca membrană limitantă și la distribuirea forțelor de compresie, în zonele mijlocii ale cartilajului sunt distribuite mai neregulat dar predomină fasciculele oblice implicate în rezistența la tensiune iar fibrele din zona centrală sunt dispuse perpendicular pe suprafața cartilajului și servesc la delimitarea zonelor de cartilaj calcificat de cel necalcificat și la delimitarea de osul subcondral.

Poziția fibrelor de colagen este menținută de către proteoglicani dar acestea sunt conectate și la alte componente ale matricei cartilaginoase și anume fibronectina, condronectina, ancorita și la celulele cartilajului. Sarcinile electrice negative fixe ale glicozaminoglicanilor atrag un număr mare de cationi ceea ce produce o osmolaritate crescută care este responsabilă de retenția apei în cartilaj.

Artrita infectioasa acuta Condroitin sulfatul este glicozaminoglicanul predominant în constituția cartilajului și are doi izomeri: condroitin 4 sulfat și condroitin 6 sulfat. Primul predomină la copii și adolescenți iar al doilea predomină la adult. Incompresibilitatea relativă a moleculelor de proteoglicani determină rezistența la compresiune și elasticitatea țesutului cartilaginos.

Există două clase majore de proteoglicani în alcătuirea cartilajului articular: agrecani care sunt proteoglicani agregați cu acidul hialuronic și proteoglicanii mici.

Agentul patogen ajunge la articulatie prin mai multe mecanisme: penetrare directa ex: trauma, interventie chirurgicala, artrocenteza, muscaturaextensie de la nivelul unei infectii adiacente ex: osteomielita, abcesul tesutului moale, plaga infectatadiseminarea hematogena de la un focar de infectie departat. La adulti, majoritatea cazurilor sunt datorate bacteriilor, ce sunt clasificate ca gonococice sau non-gonococice. Neisseria gonorrhoeae este cea mai frecventa cauza de artrita infectioasa acuta la adolescenti si adulti tineri si este rezultatul diseminarii hematogene de la nivelul suprafetelor infectate.

Contribuie astfel la organizarea și stabilizarea legăturii dintre proteoglicani și rețeaua de colagen, hidratarea agrecanilor conferind rezistență și elasticitate cartilajului și facilitează funcția lui de purtător de greutate. Integritatea moleculelor de acid hialuronic este responsabilă pentru integritatea agregatelor de proteoglicani.

Acidul hialuronic este un polizaharid liniar compus din unități dizaharidice de acid gicuronic artrita secundară a articulațiilor interfalangiene N-acetil glicozamină fiind sintetizat de către condrocite și sinoviocite. Acidul hialuronic este prezent la nivelul articulației atât în matricea cartilaginoasă cât și în lichidul sinovial. Lubrefierea este asigurată de acid hialuronic cu greutate mare. Funcționează și ca proteină de legătură care stabilizează macromoleculele de proteoglicani.

Este o boala degenerativa care apare prin distrugerea biochimica a cartilajului articular din articulatiile sinoviale. Desi osteoartrita este considerate a fi consecinta greutatii excesive si a fisurilor cartilajului, modificarile inflamatorii nespecifice secundare afecteaza de asemenea articulatiile.

Prezența de acid hialuronic cu greutate moleculară mare și în concentrație mare duce la creșterea vâscoelasticității lichidului sinovial având funcția de lubrefiere optimă la forfecări mici și absorbție a șocului la forțe mari durere în articulațiile tratamentului umărului forfecare.

Articulațiile care transmit greutatea sunt supuse repetat artrita secundară a articulațiilor interfalangiene sarcini locale crescute datorită numeroaselor forțe de compresie, forfecare și tracțiune care se crează în artrita secundară a articulațiilor interfalangiene mișcării.

Deși mușchii și osul subcondral au un rol major în distribuirea energiei exercitate asupra purtătorului de greutate, cartilajul suportă forțe mecanice foarte mari pe care le repartizează datorită proprietăților sale speciale de compresibilitate, elasticitate și autolubrefiere. Dacă acest efect protector al cartilajului nu ar exista, osul ar fi distrus rapid de forțele mari de forfecare care se crează în articulație.

Permeabilitatea hidrică a cartilajului este scăzută datorită concentrației crescute de proteoglicani.

Artrita infectioasa acuta

Artrita secundară a articulațiilor interfalangiene permeabilitate hidrică scăzută limitează cantitatea de apă pierdută în timpul compresiei prin urmare, atunci când se aplică o sarcină, cartilajul se va deforma lent și reversibil pe măsură ce apa înconjoară ca o peliculă suprafața articulară. Când sarcina este îndepărtată, stratul de fluid exsudat pe suprafața cartilajului este absorbit de proteoglicani.

Densitatea mare de sarcini negative este proprietatea care le permite proteoglicanilor să absoarbă cantități mari de apă și să se umfle.

Însă proprietatea proteoglicanilor de a reține apa este limitată de rețeaua de colagen care tensionează moleculele hidratate prin urmare, cartilajul normal nu se umflă apreciabil decât atunci când este introdus într-o soluție hipotonă. Proteoglicanii hidratați sunt comprimați în ochiurile rețelei de colagen și se crează presiuni mari în țesut. Când asupra cartilajului se exercită o forță de compresie, gelul de proteoglicani tinde să se îndepărteze de regiunea pe care se aplică forța, deși permeabilitatea hidrică scăzută și presiunea interstițială crescută împiedică pierderea apei.

Deplasarea în sens ascendent este limitată de gradientul de presiune iar în sens descendent de către osul subcondral prin urmare deplasarea va fi mai mult laterală, unde este limitată de rețeaua de colagen.

Această rețea primește forțe care acționează radiar din centrul de aplicare al sarcinii și al căror vector principal este paralel cu suprafața articulară. Tratament Osteoartrita este cea mai frecventa afectiune articulara si reprezinta un grup heterogen de conditii patologice cu modificari histopatologice si radiologice comune. Este o boala degenerativa care apare prin distrugerea biochimica a cartilajului articular din articulatiile sinoviale.

Desi osteoartrita este considerate a fi consecinta greutatii excesive si a fisurilor cartilajului, modificarile inflamatorii nespecifice secundare afecteaza de asemenea articulatiile. Prin definitie etiologia osteoartritei primare este necunoscuta, dar patologia si patogeneza osteoartritei au fost studiate extensiv.

Puterea de extensibilitate a cartilajului este mai mare în direcție paralelă cu suprafața articulară decât în plan perpendicular pe suprafața articulară. Etiopatogenie Au fost emise mai multe teorii etiopatogenice cu privire la cauza artrozei și factorii de risc care duc la apariția acestor boli, mai jos fiind sintetizate câteva dintre ele: 1.

Formular de căutare

Vârsta Nu este o cauză a artrozei însă asocierea epidemiologică dintre înaintarea în vârstă și artroză sugerează faptul că artroza apare ca rezultat al îmbătrânirii structurilor articulare, prin urmare vârsta este cel mai important factor de risc implicat în apariția artrozelor primare. Schimbările care artrita secundară a articulațiilor interfalangiene în țesuturi odată cu înaintarea în vârstă favorizează artroza.

Există și teoria conform faptului că dezvoltarea artrozei se produce foarte lent, prin urmare, o articulație care suferă o agresiune la vârste tinere va prezenta modificări de artroză la ani de la această leziune. Pe măsură ce persoana înaintează în vârsta apar modificări ale biomecanicii articulare care se asociază cu remodelare osoasă.

Cu vârsta crește și congruența articulară dar se respectă configurația normală a articulației. Modificările articulare determinate de vârstă acționează atât prin interferența cu nutriția țesutului cartilaginos cât și prin alterarea distribuției sarcinilor de forță, astfel încât, zonele de cartilaj care înainte nu erau solicitate, vor fi supuse unor forțe de compresiune semnificative.

• Tratament Osteoartrita este cea mai frecventa afectiune articulara si reprezinta un grup heterogen de conditii patologice cu modificari histopatologice si radiologice comune.
• Durere în brațul stâng de deasupra cotului - magzi.
• Artroza gradului 0 1 al articulației șoldului

Compoziția biochimică a cartilajului se va altera ca răspuns la stress-urile mecanice la care cartilajul este supus. Aceste modificări sunt atribuite eronat îmbătrânirii, ele reflectă doar răspunsul normal al țesutului la schimbarea solicitărilor funcționale care se exercită asupra lui.

1. Ce este artrita și artroza genunchiului
2. Синий Доктор полагает, что они в основном верны и, быть может, даже созданы неким рассказчиком из альтернативных, чей гений не был признан при жизни.
3. Подумала Николь, рысцой подбегая к вагону.
4. Надеюсь, когда к тебе вернутся силы, ты поможешь Патрик негромко сообщил Николь, что тревожится за Наи.
5. Osteoartoza deformantă (OA) | Reumatologie - Artrita secundară a articulațiilor interfalangiene
6. Она подошла к Элли и обняла .
7. Artrita degenerativa - Osteoartrita - Artrita secundară a articulațiilor interfalangiene
8. Osteoartoza deformantă (OA) | Reumatologie, Artrita secundară a articulațiilor interfalangiene

Vârsta este asociată și cu modificări ale sistemului nervos periferic cu scăderea vitezei de conducere nervoasă și diminuarea activității reflexe, prin urmare tulburările neurosenzitive pot predispune anumiți indivizi către artroză sau pot duce la dezvoltarea unor artroze mult mai severe.